Cu ocazia împlinirii a 386 de ani de la acest eveniment, starețul mănăstirii, arhim. Elisei Nedescu, a organizat o slujbă solemnă. În cadrul Sfintei Liturghii au fost înălțate rugăciuni de mulțumire aduse lui Dumnezeu cel Atotputernic pentru toate binefacerile revărsate asupra poporului român și asupra acestei mănăstiri, precum și rugăciuni de pomenire pentru ctitorii mănăstirii.
Un cuvânt de evocare a fost rostit de pr. prof. dr. Ion Vicovan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, care a subliniat rolul fundamental al acestei ctitorii în afirmarea spiritualității și culturii Bisericii Ortodoxe în Moldova:
Biserica a fost și a rămas până astăzi una dintre cele mai reprezentative din Moldova. Toți călătorii și istoricii străini care au vizitat aceste locuri — iar numele multora dintre ei ne sunt cunoscute — au scris cuvinte de aleasă apreciere despre această biserică: despre frumusețea și arhitectura ei, despre farmecul ei aparte, despre Sfintele Moaște și despre întregul ansamblu care o înconjura odinioară.
În trecut, mănăstirea forma un complex amplu, care includea, pe lângă biserică, o clopotniță cu ceas ce indica vremea și ziua, un zid împrejmuitor, o baie turcească, chilii pentru călugări și alte clădiri în care au funcționat școli. Tot aici a fost instalată și prima tiparniță din Moldova, un reper de mare însemnătate pentru cultura și spiritualitatea vremii.
Biserica a fost și a rămas reprezentativă tocmai prin această bogăție spirituală și culturală, dar și prin menirea ei profund duhovnicească: de a fi loc în care se slăvește numele Împăratului Ceresc.
Tot în acest cadru, se cuvine să amintim și faptul că aici au fost adăpostite, timp de aproape două secole și jumătate (din anul 1641 până în decembrie 1888), Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. Aici s-au închinat de-a lungul vremii domnitorii Moldovei, împreună cu familiile lor, boierii țării, ierarhi — români și străini. La începutul secolului al XVIII-lea, însuși țarul Rusiei, Petru I cel Mare, a fost prezent aici.
În timpul domniei lui Vasile Lupu, la această mănăstire a fost hirotonit patriarhul Paisie al Ierusalimului, care fusese anterior stareț al Mănăstirii Galata.
Tot aici a fost publicată prima carte în limba română – Cazania sau Cartea românească de învățătură. O mențiune importantă: una dintre cele două prefețe ale acestei lucrări — numite în vechime „predoslovii” — a fost scrisă chiar de domnitorul Vasile Lupu.
*La data de 6 mai 1639 avea loc sfințirea Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, una dintre cele mai reprezentative monumente de artă și spiritualitate ale Moldovei și ale întregii Ortodoxii românești. Ctitorul acesteia, domnitorul Vasile Lupu, și-a dorit ridicarea unui lăcaș care să reflecte prestigiul cultural, religios și politic al Moldovei în epocă.
Construită între anii 1637–1639, biserica impresionează prin eleganța ornamentației sale exterioare, unică în spațiul ortodox est-european, și prin armonia stilurilor arhitecturale – bizantin, gotic și renascentist –, îmbinate cu influențe orientale. Încă de la început, mănăstirea a fost gândită nu doar ca loc de cult, ci și ca necropolă domnească, adăpostind mormintele ctitorului Vasile Lupu și ale membrilor familiei sale. Ulterior, aici au fost înmormântați și alți mari domnitori ai Moldovei, precum Alexandru Ioan Cuza – întemeietorul statului modern român – și cărturarul enciclopedic Dimitrie Cantemir.
Slujba de sfințire a fost una de o amploare deosebită, reunind ierarhi de seamă ai lumii ortodoxe, între care se remarcă participarea Patriarhului Partenie I al Constantinopolului, alături de mitropoliți și episcopi din Țările Române și din Orientul ortodox. Alegerea hramului „Sfinții Trei Ierarhi” – Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur – subliniază chemarea la unitate dogmatică, mărturisire și comuniune în dreapta credință.
